Tabloul

Am cea mai bună vedere către grădina din fața casei. Timpul s-a scurs peste geamuri și abia dacă mai zărești umbrele păsărilor poposind pe pervarz, din cauza prafului lipicios și a ploilor lâncede. Când se făcea remarcat, soarele avea prostul obicei de a rămâne pironit în fața geamului ore întregi. Schița un zâmbet larg și... Citește în continuare →

Reclame

Partea întunecată a sufletului (film)

Oliviero este poet. Trăiește in Buenos Aires-ul anilor '90, un oraș ce nu numai că nu apreciază arta, însă pentru care sufletele rebele precum poeții, sunt încadrate în categoria artiștilor ratați. Ca să-și câștige existența, Oliviero este nevoit să facă compromisuri oferindu-și serviciile unor agenții de publicitate. Între dialogurile constante cu moartea, întruchipată suprarealist de o femeie... Citește în continuare →

O alta perspectiva

Fiecare are drama sa. Acolo in adancul sufletului exista o neliniste in noi toti. Nu am intalnit pana acum un om deplin fericit si deplin impacat. Este absurd sa ceri ca ceilalti sa fie ceea ce vrei tu sa fie si rar se intampla match-ul perfect. De prietenie, de iubire, de frati, surori, parinti, etc.... Citește în continuare →

Ca atunci când..

Sufletele noastre s-au reîntâlnit Ca atunci când ajungi acasă obosit și te întinzi în pat, Ca atunci când ți-e cel mai sete și bei un pahar cu apă, Ca atunci când afară-i prea cald și intri în mare, Ca atunci când aterizezi după un zbor greu, ce a durat prea mult. Ne-am zâmbit ca atunci... Citește în continuare →

Mă vezi?

Am senzația că scrisul este o formă de rebeliune a spiritului uman. Forța cuvintelor parcă aplanează neputința faptelor. Ne revoltam contra politicii, contra actelor de injustiție, contra tot ce am vrea să schimbăm. Cuvintele sunt sabia noastră, sunt marșul împotriva nedreptății, sunt forma proprie de eliberare a frustrărilor. Pentru mine scrisul este o formă de... Citește în continuare →

Linia de plutire

Tot ce ar spune cartile de psihologie sau marii lideri motivationali, nu ne suntem suficienti. Chiar in momentul in care crezi, esti sigur chiar ca-ti esti suficient, ca nimic nu te mai poate dezechilibra, exact in acel moment apare surpriza. Niciodata nu poti fi sigur in totalitate de ceva. Fara asteptari, fara analize, fara sigurante.... Citește în continuare →

Slow motion

Mă pregătesc către un ținut nou Și deși merg cu ochii închiși, Am încredere. Ce e credința? Niște cuvinte aruncate, bazate pe un viitor previzibil? Sau săritura în necunoscut, în care simți că la final totul va fi bine? Între ieri și mâine nu e decât acest moment Și în acest moment nu vreau să... Citește în continuare →

Autentic sau cum vor ei?

Unde-s doi puterea crește. Iar unde sunt și mai mulți, aproape că devin imbatabili. Ce reprezintă puterea individului ca entitate unică într-o colectivitate? Este el oare capabil să-și impună propria viziune, să-și creeze propria realitate prin puterea creatoare pe care o posedă? Valorile sale sunt luate în considerare sau le mai poate păstra în condițiile... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑