Autentic sau cum vor ei?

kSvoHqm

Unde-s doi puterea crește. Iar unde sunt și mai mulți, aproape că devin imbatabili.

Ce reprezintă puterea individului ca entitate unică într-o colectivitate? Este el oare capabil să-și impună propria viziune, să-și creeze propria realitate prin puterea creatoare pe care o posedă? Valorile sale sunt luate în considerare sau le mai poate păstra în condițiile în care grupul nu aderă la ideile sale?

Să luăm de exemplu un politician tânăr. Studii nenumărate, inteligență sclipitoare, dorință de a elimina corupția, de a fi diferit. Ajunge în mediul corupt al politicii, unde la cea mai mică mișcare deranjantă este „eliminat”. Își poate el susține valorile acolo? Poate el schimba o structura bine inchegata, doar prin entuziasm, dorinta si ideile pe care le are? Și pâna la urmă, ce drum ar putea să aleagă? Devii ca ei, pleci sau faci o reforma (daca te tine)?

Mulți nu sunt capabili să plece după ce au investit ani buni, au avut vise, și-au dorit întotdeauna să ajungă acolo. Și devin ușor ușor o rotită din mecanismul corupt al grupului din care fac parte. Exemplul cu politicianul este doar unul aleatoriu, însă sunt convinsă că se pot da exemple în domenii diverse.

Totuși, nu este vorba doar de corupție. Este de fapt aderarea la un grup care nu-ți împărtășește valorile, însă la care ai ajuns fie dintr-o percepție iluzorie că ai putea schimba ceva, fie din necesitate sau a fost pur și simplu visul de a ajunge acolo. Cei care aleg să rămână, pentru că „nu mai au cum să dea înapoi”, sau că ăsta e drumul pe care au apucat-o, călcându-și peste valori și principiile care de fapt i-au mânat într-acolo, vor deveni în timp unul de-al lor. Mi-e foarte greu să cred că un om poate schimba valorile înrădăcinate ale unei colectivități, iar când această excepție se întâmplă, acest om merită toate elogiile posibile.

Acum ceva timp, cineva îmi împrumuta 1984, cartea publicată de George Orwell în anul 1949, ce prezintă viziunea unei societăți distopice, aflată sub conducerea unui guvern totalitarist, reprezentat emblematic de figura Fratelui cel Mare (Big Brother). Recunosc că a fost una din cărțile care m-a revoltat enorm, am avut momente în care trebuia să închid cartea să trag mult aer în piept și să mă calmez. Posibilitatea existenței unei astfel de societăți colectiviste, în care puterea individului era redusă la zero, mă înfiora și mă indigna teribil. Imaginea Fratelui cel Mare, care vedea tot, simțea tot, era omniprezent era opusul ideii de libertate care există în orice ființă umană. Și totuși, altceva m-a revoltat teribil în carte. Poliția Gândirii, care te putea omori dacă avea cel mai mic dubiu că nu-l iubești pe Fratele cel Mare sau că nu aderi trup și suflet la politicile vremii. Un simplu gest greșit te putea șterge de pe hartă, fără a lăsa vreo urmă că ai trăit vreodată. Viața ta era ștearsă din toate documentele, iar peste ani nimeni nu știa că ai fi putut exista. Personajul principal, Winston Smith a reprezentat pentru mine o capodoperă a sinelui, a frustrărilor interioare, a libertății reprimate. Practic, 1984 este despre lupta conștiintei cu mediul controlat până la exagerare, este despre frustrarea de a nu-ți exprima individualitatea și a avea libertate de exprimare. Spălarea pe creier, încercarea de a dezumaniza oamenii prin controlul excesiv al gândirii, înlăturarea judecății oamenilor este ceva care pe o scară mai îngustă se întâlnește și în viața de zi cu zi. George Orwell are capacitatea de a exagera toate aceste aspecte, fără a face din opera sa un SF. Foarte interesant este că 1984 a fost interzisă în Uniunea Sovietică în anii ’50 tocmai pentru că Stalin o considera o satiră a regimului său. 

Deși cartea te trimite cu gândul la un regim comunist, pe mine m-a dus cu gândul la viața de zi cu zi. Nu am trăit în comunism, ca să pot face analogii. Însă recunosc că unele aspecte le-am vizualizat în societatea noastră de azi, unde a-ți spune punctul de vedere de multe ori nu face bine imaginii tale. Mă refer la imaginea ta în cadrul unui job cu reguli stricte, unde ori accepți mediul și procedurile ori ești marginalizat.

Recent am văzut un documentar foarte interesant, numit State of Mind: The Psychology of Control (2013), ce aduce în discuție aceeași temă : controlul maselor, limitarea libertății individului prin tehnici studiate de controlul minți, robotizarea umană. Sunt foarte multe lucruri interesante de aflat de aici și recomand să fie văzut, pentru că nu este un documentar ca multe altele ce au la bază doar teoria conspirației. Te face să îți pui întrebări și poate asta este cel mai important pentru fiecare din noi. Să avem o doză de scepticism referitor la tot ceea ce am aglomerat în subconștient.

Cred că atunci când ajungi să-ți pui niște întrebări, realitatea se poate dezvălui altfel decât ai văzut-o până atunci. În momentul în care accepți realitatea bazată pe propiul tău mod de gândire, când înțelegi că tu poți mai mult ca individ, decât ți se spune la școală sau locul de muncă, că nu e nevoie de competiție continuă, că poți să speli vasele și fără detergentul X de vase, că ești un om foarte ok și dacă nu te-ai integrat într-un grup, că oamenii crează probleme pentru a veni tot ei salvatori cu o soluție, ai ajuns în final să te detașezi și să vezi totul dintr-o altă perspectivă. Poate una mai bună, în care devii împăcat cu tine și îți poți iubi cu adevărat autenticitatea.

Poate ar fi bine să limităm parerile celorlalti referitoare la cum ar trebui să fim, să gândim, să acționăm. Nimeni nu îți poate spune că nu ești perfect, nimeni nu te poate limita. Tu ești autentic. Chiar dacă nu placi lui X sau Y. Singura voce pe care trebuie să o asculți este cea a conștiinței tale. Las-o să se facă auzită în tine.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: