Mă vezi?

5917642111_ec05ea081f_z

Am senzația că scrisul este o formă de rebeliune a spiritului uman. Forța cuvintelor parcă aplanează neputința faptelor. Ne revoltam contra politicii, contra actelor de injustiție, contra tot ce am vrea să schimbăm. Cuvintele sunt sabia noastră, sunt marșul împotriva nedreptății, sunt forma proprie de eliberare a frustrărilor.

Pentru mine scrisul este o formă de confirmare a gândurilor interioare. Dacă le ai și nu le-ai folosit este ca și cum ai avea în față un peisaj extraordinar și deși ai o cameră de fotografiat, nu imortalizezi momentul.

Vreau să vorbesc puțin despre putere. Aceast narcotic ce urmărește omul, dându-i impresia că el, cel cu putere, semnifică ceva. Toți ne dorim să însemnăm ceva, să fim văzuți, să contăm. Dar ce reprezintă de fapt puterea? Influență, putere de decizie, libertate, imortalitate? Sau dorința de a ne face auziți, de a spune „hei, sunt aici!uite-mă!mă vezi?” exact ca atunci când eram bebeluși și plângeam după atenție.

Din primele clipe ale vieții noastre vrem să ne facem auziți. Apoi cu timpul lucrurile se complică și nu te mai poți face auzit doar printr-un plânset sau un țipăt. Trebuie să spui ceva, să faci ceva. Nu poți fi doar tu așa de capul tău și să aștepți ca ceilalți să te observe. Ce mi se pare foarte interesant este că exact din prima zi a vieții noastre, instinctual, stim cum să atragem atenția asupra noastră. Poate că acela este primul semnal de alarmă. Și anume – că suntem importanți.

Din momentul în care ne naștem și până în ultima zi, tot ce realizăm este ca o reamintire a ceva ce știm că suntem. Vrem să ne dovedim la tot pasul că suntem importanți, poate pentru că am uitat că suntem oricum. Nu este oare lupta pentru putere un mod de a ne dovedi că suntem speciali?

Lupta pentru putere o dăm din primele clipe ale vieții noastre. „Sunt puternic, țip, mă auzi?” Apoi ne luăm la întrecere cu copiii din fața blocului, care ajunge primul, cine câștigă la „prinsa”. Ajungem la școală și chiar dacă nu am învățat lecția tot vrem să părem puternici, să ne afirmăm prin note. Ajungem la vârsta când deja se fac bisericuțe, ne căutăm oameni ca noi și încercăm să câștigăm prin discuții aprinse sau păreri contrarii. Încep relațiile și trebuie să ne dovedim puternici, căci nu ne place ideea de a putea fi luați de proști, așa că jucăm jocul puterii și acolo, până când cel slab va ceda și va pleca să fie puternic cu altcineva. Sau, cum ar vrea să creadă, să fie cel puțin egal. Stăm ore peste program să ne arătăm devotarea față de jobul care ar putea în sfârșit să ne valideze ca fiind persoane mature și puternice. Creștem treaptă cu treaptă și mai adăugăm un + la capitolul Power.

Dar ce se întâmplă când nu-ți dorești putere? Pentru că știi că ea nu trebuie căutată în exterior ci ai găsit-o în interior. Cum te adaptezi la lumea aceasta care cere continuu confirmări de statut social, care etichetează și încadrează în categorii? Și când nu vrei putere, ce vrei?
Tendința omului care a căutat mult în el însuși și apoi a privit afară, este ca la un moment dat să renunțe să mai alerge ca un hamster într-o rotită. Însă odată ce se oprește din rotiță, mușchii îi devin mai slabi și știe că nu poate supraviețui pe termen lung în afara centrifugei. Rotița aceea îl ținea conectat, îl ținea practic „în priză”. Indiferent câte exerciții face pe loc, cele câteva genoflexiuni în afara ei nu o să-i asigure supraviețuirea ego-ului și mâine.

Poate că în lumea aceasta, trebuie să ne luptăm să ne arătăm puterea în moduri diferite. Aici, puterea adevărată a ființei umane nu este văzută decât prin realizări de ordin material și social. Societatea dictează și trebuie să te supui ei. Degeaba știi că ești important, dacă nu ai puterea unui statut.

În timp ce scriam rândurile de mai sus am tras această concluzie: poate venim cu un bagaj de informații în lumea aceasta, pe care nu îl înțelegem, dar care ne dă un indiciu însemnat și anume că suntem mai importanți decât credem. Vrem afecțiune, vrem iubire, vrem putere, vrem să contăm, vrem să ne fie bine. Vrem sa fim observati. De ce?

Poate pentru că undeva acolo în subconștient, într-o galaxie a conștiintei departe, știm ce suntem, contăm. Ne cunoaștem cu adevărat puterea. Știm că suntem importanți și nu e nevoie să ne-o dovedim. Acolo.
Aici, poate fiecare din noi este puterea însăși, încercând să ne amintească ce suntem cu adevărat.

„E bine sa ai putere, dar e si mai bine sa n-ai nevoie de putere” (Mahatma Gandhi)

Photo: Mikael Kristenson

Reclame

3 gânduri despre „Mă vezi?

Adăugă-le pe ale tale

  1. Dorinta asta de a arata puterea poate veni, mai degraba, din nesiguranta, din lipsa increderii in propria valoare, decat din subconstientul care stie el ca suntem importanti…
    Pe langa explicatiile evolutiei, care nu prea ii iarta pe cei care nu sunt puternici.

    1. Poate fi si asa 🙂 insa, uite, azi in timp ce mancam un sandvis ma uitam la doi copii care se jucau cu o minge – care sa o ridice mai sus pe un perete. era bucuria aia naiva a competitiei si a lui eu sunt mai bun, ba eu, ba nu, eu..si atunci mi-am dat seama ca e ceva in natura noastra, spiritul asta al competitiei si nevoia de putere dincolo de nesiguranta..ca unii folosesc puterea in scopuri mai putin placute este altceva..
      or who knows maybe is just the survival of the species :)) Eu am ales si o altfel de abordare, de care nu pot fi 100% sigura, dar nici Darwin nu ne-a convins cu a lui, asa ca..

  2. Bagajul genetic ne face intr-adevar sa fim competitivi dar societatea prin excelenta cultiva aceste trasaturi.

    Puterea de a trece peste instincte si peste presiunea sociala vine greu, dar este un beneficiu al faptului ca putem gandi pentru noi, pentru ce este mai bine pentru noi.
    Hobby-urile sunt o optiune. Time for yourself, with yourself.
    Mi-a placut tema. Poate mai construiesti pe ea pe viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: