O alta perspectiva

assembler_by_kosmur

Fiecare are drama sa. Acolo in adancul sufletului exista o neliniste in noi toti. Nu am intalnit pana acum un om deplin fericit si deplin impacat.

Este absurd sa ceri ca ceilalti sa fie ceea ce vrei tu sa fie si rar se intampla match-ul perfect. De prietenie, de iubire, de frati, surori, parinti, etc. Stiu ca fiecare suferinta, in cazul meu, a adus cu sine o constientizare mai profunda a lucrurilor din jurul meu. Am incercat sa dau la o parte solutia victimizarii, pentru ca stiu principial ca orice forma de victimizare este o incarcatura personala de „gunoi”, adica de frici, de experiente neplacute, automatisme, comparatii, lipsa de afectiune, samd. Am invatat ca mintea vrea intotdeauna sa gaseasca un vinovat, pe cand intuitia sau constiinta spune altceva.

Prea putini dintre noi stiu ce e iubirea. Si nu o zic tragic, dramatic sau romantico-sensibil. Este o constatare extrem de vizibila a unei constiinte trezite. Iubirea este in primul rand acceptare. Cum putem noi sa iubim cand nu acceptam atatea in jurul nostru? Cand ne enerveaza primul care ne-a claxonat, cand il dam dracu pe cel cu care am impartit momente frumoase, cand ne rastim la parintii care au fost si ei odata copii cu drame ca si noi. Nu, nu putem sa facem asta, sau macar sa intelegem ce e iubirea pana nu acceptam diferentele si ne detasam. Pana cand nu intelegem in profunzime si vedem dincolo de acte, intentia. Ca si cum am vedea in spatele unui ecran, ca niste simpli telespectatori. Oamenii sunt mai mult decat niste mesaje aruncate la nervi, sunt mai mult decat un inselat cu „fostul”, sunt mai mult decat niste injuraturi aruncate in fiecare seara cand erai copil, mai mult decat niste alcoolici, analfabeti, etc. Oamenii sunt suma experientelor si incarcaturilor lor emotionale si chiar daca doare ca naiba uneori, trebuie iertati.

Avea un mare intelept o vorba: „iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac”. Asa cred ca se intampla in majoritatea cazurilor. Traim intr-o inconstienta extrema, suntem tot la suprafata oceanului si ne lovim de valuri. Ramanem insa convinsi ca ceilalti au gresit, ca sunt in majoritatea cazurilor niste idioti sau nu merita atentia noastra. Si totusi, daca am avea ochi sa vedem ..am putea vedea intregul univers in ceilalti.

Suntem construiti sa etichetam, sa nu acceptam incognoscibilul. In „relatiile de iubire” punem limite nevazute, ne restrangem libertatile de teama de a pierde pe cel drag. Inca de la inceput ne asociem cu termeni ai proprietatii: „prietenul meu/iubitul meu”, „sunt intr-o relatie”, etc. Totusi, nu vedem ce e mai important. Nimeni nu este proprietatea noastra, iar iubirea nu e un act de schimb. Nu trebuie sa ma iubesti ca eu sa te iubesc.

Bineinteles, ne dorim reciprocitate. Si cand asta nu se intampla, sau nu vedem noi acele comportamente care in viziunea noastra ar fi acceptabile acestui concept, devenim irascibili si razbunatori. Ne negam sentimentele. Gasim vinovatul in celalalt. Iubirea neimpartasita doare ca muscatura unui caine, insa in loc sa avem grija de rana noastra ne razbunam pe caine. Nu poti sa mai iubesti cainele care te-a muscat…si tosusi, in lipsa gandurilor, ceva iti zice ca iubirea nu trece cu o muscatura. Nu, ceea ce este real nu poate fi amenintat. Desi, uneori victimizarea, suferinta si ranchiuna pot face ca un sentiment frumos sa se transforme in ura.

Zicea cineva odata. Nu exista frumos fara urat. Nu exista aici fara acolo. Nu exista mic fara mare. Orice este o opozitie are un opozant. Asa simt ca este si in cazul iubirii. Daca nu suntem atenti, sau chiar voit, din suferinta transformam ceva frumos (care este doar al nostru), in ceva urat, dusmanos. Si astfel iau nastere durerile post relatii, bagajele emotionale, etc.

Ca sa fac un rezumat, cred ca sunt foarte putini oameni al carui nivel de constiinta este atat de profund incat sa inteleaga, sa ierte sau sa accepte. Zic doar atat, uita-te macar cateva secunde in interiorul tau, de cate ori invinovatesti o alta persoana de orice. S-ar putea sa vezi si o alta perspectiva.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: